birje dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÍRJĂ, birje, s.f. Trăsură de piaţă; droşcă. – Din rus. birja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÍRJ//Ă ~e f. înv. Trăsură specială amenajată pentru transportul pasagerilor în oraş. [G.-D. birjei] /<rus. birža
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bírje (-ji), s.f. – Trăsură de piaţă, droşcă. Rus. birža „bursă (de lucru)”, loc în care stau şi aşteaptă cei care închiriază trăsurile, şi prin urmare birjarii cu trăsurile lor (Sanzewitsch 198). S-a întrebuinţat la început cu funcţie adj. o sanie de birje (Alecsandri). – Der. birjar, (vizitiu, droşcar); birjeresc, adj. (de birjar; murdar, trivial); birjerie, s.f. (ocupaţia birjarului).
(Dicţionarul etimologic român)

bírjă s. f., g.-d. art. bírjei; pl. bírje
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÍRJĂ s. v. trăsură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bir birj

Cuvinte se termină cu literele: je rje irje