birlic dex - definiţie, sinonime, conjugare
BIRLÍC, (1) birlici, s.m., (2) birlicuri, s.n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIRLÍ//C ~ci m. Carte de joc cu cea mai mare valoare între cărţile de aceeaşi culoare; as. /<turc. birlik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

birlíc (-ci), s.m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la şcoală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Şeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraţ” (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

birlic, birlici s.m. 1. (cart.) as. 2. dolar. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

birlíc (as) s. m., pl. birlíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

birlíc (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BIRLÍC s. v. as.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bir birl birli

Cuvinte se termină cu literele: ic lic rlic irlic