birocraţie

BIROCRAŢÍE, birocraţii, s.f. Interpretare şi aplicare a legilor, a dispoziţiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înţelege spiritul; birocratism, funcţionarism. – Din fr. bureaucratie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIROCRAŢÍE f. 1) Atitudine caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităţilor sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocraţilor. [Art. birocraţia; G.-D. birocraţiei; Sil. -cra-ţi-e] /<fr. bureaucratie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIROCRAŢÍE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocraţie muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari şi alte avantaje; aristocraţie muncitorească. [Gen. -iei, var. biurocraţie s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau – birou, gr. kratos – putere].
(Dicţionar de neologisme)

BIROCRAŢÍE s. f. birocratism; ansamblul funcţionarilor publici. (< fr. bureaucratie)
(Marele dicţionar de neologisme)

birocraţíe s. f. (sil. -cra-). art. birocraţía, g.-d. art. birocraţíei; pl. birocraţíi, art. birocraţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BIROCRAŢÍE s. v. birocratism.
(Dicţionar de sinonime)