biruință dex - definiţie, sinonime, conjugare

biruință

[Sinonime]
BIRUÍNŢĂ, biruinţe, s.f. Victorie, izbândă. – Birui + suf. -inţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIRUÍNŢ//Ă ~e f. Succes deplin obţinut printr-un efort deosebit (într-o luptă, într-o competiţie sportivă, într-un domeniu de activitate etc.); victorie; izbândă. [G.-D. biruinţei; Sil. -ru-in-ţă] /a birui + suf. ~inţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

biruínţă s. f., g.-d. art. biruínţei; pl. biruínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BIRUÍNŢĂ s. izbândă, victorie. (A repurtat o mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Biruinţăînfrângere
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bir biru birui biruin

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta uinta ruinta