bisare

BISÁ, bisez, vb. I. Tranz. 1. A repeta o parte a programului artistic la cererea publicului. 2. A cere din sală să se execute încă o dată o parte dintr-un program artistic. – Din fr. bisser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BISÁRE, bisări, s.f. Faptul de a bisa. - V. bisa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BIS//Á ~éz tranz. 1) (despre spectatori) A aclama cu strigăte de „bis”. 2) (numere dintr-un program artistic) A repeta la cererea spectatorilor. /<fr. bisser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BISÁ vb. I. tr. 1. A cere prin strigăte de „bis” repetarea unui număr din programul artistic al unei reprezentaţii, reluarea unei arii etc. 2. A repeta la cererea publicului (o arie, un număr din program etc.). [< bisser].
(Dicţionar de neologisme)

BISÁ vb. tr. 1. a cere din sală repetarea unui număr din programul artistic al unei reprezentaţii, reluarea unei arii. 2. a repeta la cererea publicului (o arie). (< fr. bisser)
(Marele dicţionar de neologisme)

bisá vb., ind. prez. 1 sg. biséz, 3 sg. şi pl. biseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bisáre s. f., g.-d. art. bisării; pl. bisări
(Dicţionar ortografic al limbii române)