biscuit dex - definiţie, sinonime, conjugare

biscuit

BISCUÍT, biscuiţi, s.m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculeţe, pătrăţele, litere etc.). 2. Semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată şi folosit la fabricarea faianţei sau a porţelanului. 3. Porţelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BISCUÍ//T ~ţi m. Produs alimentar făcut din făină, ouă şi zahăr, copt în diferite forme. [Sil. -cu-it] /<fr. biscuit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

biscuít (biscuíţi), s.m. – Produs alimentar obţinut prin coacerea unui aluat de prăjitură. – Var. biscot, pişcot. Fr. biscuit, în vreme ce var. biscot reproduce it. biscotto; cealaltă var. corespunde pronunţării balcanice, cf. sb. piškot.
(Dicţionarul etimologic român)

BISCUÍT s.m. 1. Produs alimentar obţinut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă şi zahăr. 2. Faianţă fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; (p. ext.) statuetă sau mic grup de faianţă fină ori porţelan fără glazură. [< fr. biscuit].
(Dicţionar de neologisme)

BISCUÍT s. m. 1. produs alimentar obţinut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă şi zahăr. 2. faianţă fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianţă fină ori porţelan fără glazură. (< fr. biscuit)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

biscuít s. m., pl. biscuíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bis bisc biscu biscui

Cuvinte se termină cu literele: it uit cuit scuit iscuit