bisector dex - definiţie, sinonime, conjugare

bisector

BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s.f., adj. 1. S.f. Dreaptă care împarte un unghi în două părţi egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BISECT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împarte în două părţi egale. ♢ Plan ~ plan care, traversând un diedru, îl împarte în două diedre egale. /<fr. bissecteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părţi egale. ♢ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur].
(Dicţionar de neologisme)

BISECTÓR, -OÁRE I. adj. care împarte în două părţi egale. o plan ~ = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui şi formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

bisectór adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. bisectoárei; pl. n. şi f. bisectoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bis bise bisec bisect

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor ector sector