bisecular

BISECULÁR, -Ă, biseculari, -e, adj. (Rar.) Cu vechime de două secole. – Din fr. biséculaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BISECULÁR ~ă (~i, ~e) Care a împlinit două sute de ani; bicentenar. /<fr. biséculaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BISECULÁR, -Ă adj. Care are o vechime sau o durată de două sute de ani. [Cf. fr. biséculaire, it. bisecolare].
(Dicţionar de neologisme)

BISECULÁR, -Ă adj. de două secole. (< fr. biséculaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

biseculár adj. m., pl. biseculári; f. sg. biseculáră, pl. biseculáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)