bit
BIT, biţi, s.m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informaţie (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIT biţi m. Unitate de măsură a cantităţii de informaţie, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIT s.m. (Cib.) Unitate de informaţie, reprezentând cantitatea de informaţie obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].
(Dicţionar de neologisme)
BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informaţie, cantitatea obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numeraţie binară. (< fr., engl. bit)
(Marele dicţionar de neologisme)
bit (unitate de informaţie) s. m., pl. biţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIT biţi m. Unitate de măsură a cantităţii de informaţie, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informaţie, cantitatea obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numeraţie binară. (< fr., engl. bit)
(Marele dicţionar de neologisme)
bit (unitate de informaţie) s. m., pl. biţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Cuvinte care încep cu literele: bi
Cuvinte se termină cu literele: it