bitangă dex - definiţie, sinonime, conjugare
BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s.m. şi f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bitáng (bitángi), s.m. – 1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se foloseşte în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneş”.
(Dicţionarul etimologic român)

bitáng s. m., pl. bitángi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bitángă s. f., g.-d. art. bitángei; pl. bitánge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ştrengar. 3. bastard; copil nelegitim.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BITÁNG adj. v. natural, nelegitim.
(Dicţionar de sinonime)

BITÁNG adj., s. v. bastard.
(Dicţionar de sinonime)

BITÁNG s. v. copil din flori.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bit bita bitan bitang

Cuvinte se termină cu literele: ga nga anga tanga itanga