biter
BÍTER subst. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. b i t t e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÍTER s.n. v. bitter.
(Dicţionar de neologisme)
BÍTER s. n. piesă la o batoză sau combină de cereale păioase, care dirijează şi uniformizează stratul de material ce intră în aparatul de tăiere. (< engl. beater)
(Marele dicţionar de neologisme)
bíter s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÍTER s.n. v. bitter.
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
bíter s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)