biter

BÍTER subst. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. b i t t e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÍTER s.n. v. bitter.
(Dicţionar de neologisme)

BÍTER s. n. piesă la o batoză sau combină de cereale păioase, care dirijează şi uniformizează stratul de material ce intră în aparatul de tăiere. (< engl. beater)
(Marele dicţionar de neologisme)

bíter s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)