bitirmea

bitirmeá (-éle), s.f. – Acord, tranzacţie. Tc. bitürme (DAR). Este înv. ca şi der. bitirdisi, vb. (a ajunge la un acord; a se învoi; a compensa), din tc. bitürmek.
(Dicţionarul etimologic român)

bitirmeá, bitirméle, s.f. (înv.) învoială.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: bi bit biti bitir bitirm

Cuvinte se termină cu literele: ea mea rmea irmea tirmea