biu dex - definiţie, sinonime, conjugare

biu

bíu s.m. – Abundenţă, belşug. – Var. biv. Mag. bő(v). Înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belşug (‹ bivşug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biuşag, s.n. (abundenţă), din mag. bővseg (Lőwe 41; Gáldi, Dict., 85); ambele înv. Cf. belşug.
(Dicţionarul etimologic român)

biu s.n. (reg.) abundenţă, prisos.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: bi

Cuvinte se termină cu literele: iu