bivalență dex - definiţie, sinonime, conjugare
BIVALÉNT, -Ă, bivalenţi, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valenţa doi. – Din fr. bivalent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIVALÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre elemente sau radicali chimici) Care are valenţa doi; cu valenţa doi. /<fr. bivallent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valenţe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent].
(Dicţionar de neologisme)

BIVALÉNŢĂ s.f. (Chim.) Însuşire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence].
(Dicţionar de neologisme)

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valenţa 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociaţi în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent)
(Marele dicţionar de neologisme)

BIVALÉNŢĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence)
(Marele dicţionar de neologisme)

bivalént adj. m., pl. bivalénţi; f. sg. bivaléntă, pl. bivalénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bivalénţă s. f., pl. bivalénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BIVALÉNT adj. (CHIM.) divalent.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi biv biva bival bivale

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta alenta