bizantin dex - definiţie, sinonime, conjugare

bizantin

BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Locuitor din oraşul Bizanţ sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care se referă la Bizanţ, care este propriu Bizanţului, din vremea împărăţiei bizantine. – Din fr. byzantin, lat. byzantinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIZANTÍN ~ă (~i, ~e) Care ţine de Bizanţ; propriu Bizanţului. Stil ~. /<fr. byzantin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIZANTÍN, -Ă adj. 1. De (ca) la Bizanţ, din timpul Imperiului bizantin. ♢ Stil bizantin = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi a liniilor curbe în arhitectură şi printr-o variată bogăţie de culori în ornamentaţie. 2. (Fig.) Intrigant, perfid, corupt. [Cf. fr. byzantin, it. bisantino, lat. bysantinus].
(Dicţionar de neologisme)

BIZANTÍN, -Ă adj. 1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin. o artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie. 2. (fig.) intrigant; perfid, corupt. (< fr. byzantin, lat. bysantinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

*Bizantín (Impériul ~) s. propriu m.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bizantín s. m., adj. m., pl. bizantíni; f. sg. bizantínă, g.-d. art. bizantínei, pl. bizantíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi biz biza bizan bizant

Cuvinte se termină cu literele: in tin ntin antin zantin