blăni dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLÁNĂ, blăni, s.f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecţionată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. şi: (I) blănuri] – Din bg. blana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLÁNĂ1 blăni f. 1) Strat (des) de păr sau de lână, care creşte pe pielea unui animal. 2) Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. [G.-D. blănii] /<bulg. blana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLÁNĂ2 blăni f. pop. Scândură groasă. [G.-D. blănii] /<bulg. blana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLÁNĂ3 blănuri f. Haină confecţionată din piele de animal prelucrată. [G.-D. blănii] /<bulg. blana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

blánă (-ắni), s.f. – 1. Scîndură. – 2. Piele de animal cu păr cu tot. – Mr., megl. blană (numai cu sensul 1). Sl. *blana, cf. slov., ceh. blana „pojghiţă”, sb. blanak „scîndură”, slov. blanja „scîndură”, pol. błona „membrană”, rus. (o)bolonĭ „coajă”, oboločka „cuvertură” (Berneker 69; DAR); şi oblon. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia aceste cuvinte de un problematic dalm. *plana, it. piana, fr. planche. Der. blănar, s.m. (meseriaş care face îmbrăcăminte din blană); blănăreasă, s.f. (dans tipic); blănărie, s.f. (obiecte de îmbrăcăminte din blană); blănit, adj. (cu blană; căptuşit cu blană); îmblăni, vb. (a căptuşi cu blană); blănos, adj. (căptuşit cu blană). Ngr. μπλάνα provine din sl. după Meyer, Neugr. St., II, 44, şi din rom., după Murnu, Lehnwörter, 35.
(Dicţionarul etimologic român)

blană, s.f. sg. pilozitate pubiană. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a o călca la blană expr. a accelera la maximum. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

blánă s. f., g.-d. art. blănii; pl. (scânduri) blăni, (piei prelucrate) blăni/blănuri, (haine) blănuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

blăní vb., ind. prez. 1 sg. blănésc, 3 sg. şi pl. blănéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLÁNĂ s. piele. (Purtau pe ei ~ de urs.)
(Dicţionar de sinonime)

BLÁNĂ s. v. chingă, masă, scândură, spetează, stinghie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl bla blan

Cuvinte se termină cu literele: ni ani lani