blăniță dex - definiţie, sinonime, conjugare

blăniță

blăniţă blănit
BLĂNÍŢĂ, blăniţe, s.f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLĂNÍT, -Ă, adj. v. îmblănit.
(Dicţionarul limbii române moderne)

blăníţă s. f., g.-d. art. blăníţei; pl. blăníţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bl bla blan blani blanit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita anita lanita