blacheu

BLACHÉU, blacheuri, s.n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful şi pe tocul încălţămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s.n.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLACHÉU ~ri n. Placă mică de metal, care se aplică pe vârful sau pe tocul încălţămintei pentru a le proteja de tocire. [Sil. bla-cheu] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLACHÉU s.n. Plăcuţă de oţel care se pune la vârful şi la tocul încălţămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].
(Dicţionar de neologisme)

BLACHÉU s. n. plăcuţă de oţel în vârful şi la tocul încălţămintei. (< engl. blackey)
(Marele dicţionar de neologisme)

blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BLACHÉU s. (reg.) şpiţ. (~ la ghete.)
(Dicţionar de sinonime)