BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, paşnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândeţe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Fiinţe blânde şi evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BLAJÍN ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are multă bunătate; bun la suflet; blând; paşnic. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte bunătate şi căldură sufletească; blând. Privire ~ă. /<sl. blažĕnu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
blajín (blajínă), adj. – Blînd, omenos, paşnic. Sl. blažinŭ „bun” (Miklosich, Lexicon, 30). S-a confundat cu blajin, s.m. (în mitologia pop., popor fericit care trăieşte aproape de râul Sîmbăta), ce provine din sl. blaženŭ „preafericit”.
(Dicţionarul etimologic român)
blajín adj. m., pl. blajíni; f. sg. blajínă, pl. blajíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BLAJÍN adj. blând, bun, domol, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâşin, (înv.) lin. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)
BLAJÍNI s. pl. (MITOL. POP.) (Bucov.) rohmani (pl.).
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Blajin ≠ avan, crud, laudă, elogiu
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BLAJÍN ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are multă bunătate; bun la suflet; blând; paşnic. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte bunătate şi căldură sufletească; blând. Privire ~ă. /<sl. blažĕnu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
blajín adj. m., pl. blajíni; f. sg. blajínă, pl. blajíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BLAJÍN adj. blând, bun, domol, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâşin, (înv.) lin. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)
BLAJÍNI s. pl. (MITOL. POP.) (Bucov.) rohmani (pl.).
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Blajin ≠ avan, crud, laudă, elogiu
(Dicţionar de antonime)