blam

BLAM, blamuri, s.n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLAM ~uri n. 1) Dezaprobare categorică publică a cuiva. 2) Opinie defavorabilă despre ceva sau cineva. ♢ Vot de ~ sancţiune prin care o colectivitate, o organizaţie etc. dezaprobă activitatea unui conducător sau a unui împuternicit. /<fr. blâme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLAM s.n. Dezaprobare publică, oprobriu; exprimare a acestei dezaprobări. ♢ Vot de blam = sancţiune prin care o organizaţie îşi manifestă, prin vot, dezaprobarea faţă de comportarea unui membru al său. [Pl. -muri. / < fr. blâme].
(Dicţionar de neologisme)

BLAM s. n. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancţiune; avertisment. (< fr. blâme)
(Marele dicţionar de neologisme)

blam s. n., pl. blámuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BLAM s. v. dezaprobare.
(Dicţionar de sinonime)