blamare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea faţă de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLAMÁRE, blamări, s.f. Acţiunea de a blama. - V. blama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BLAM//Á ~éz tranz. 1) A supune unui blam; a condamna în mod public; a stigmatiza; a înfiera; a osândi. 2) A vorbi de rău; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defăima. /<fr. blâmer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLAMÁ vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer].
(Dicţionar de neologisme)

BLAMÁRE s.f. Acţiunea de a blama; reprobare. [< blama].
(Dicţionar de neologisme)

BLAMÁ vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blâmer)
(Marele dicţionar de neologisme)

blamá vb., ind. prez. 1 sg. blaméz, 3 sg. şi pl. blameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

blamáre s. f., g.-d. art. blamării; pl. blamări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLAMÁ vb. 1. v. dezaproba. 2. v. calomnia.
(Dicţionar de sinonime)

BLAMÁRE s. v. dezaprobare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A blama ≠ a lăuda
(Dicţionar de antonime)

Blamarelaudă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl bla blam blama blamar

Cuvinte se termină cu literele: re are mare amare lamare