blanșa dex - definiţie, sinonime, conjugare

blanșa

[Conjugare]
BLANŞÁ vb. tr. a supune operaţiei de blanşare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

blanşá vb., ind. prez. 1 sg. blanşéz, 3 sg. şi pl. blanşeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

BLANŞÁ, blanşez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oţet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare şi o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.
(Dicţionar gastronomic explicativ)


Cuvinte care încep cu literele: bl bla blan blans

Cuvinte se termină cu literele: sa nsa ansa lansa