blanșare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLANŞÁRE s.f. Operaţie de sterilizare, prin opărire, a alimentelor, folosită în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLANŞÁRE f. Proces tehnologic constând în opărirea legumelor şi fructelor pregătite pentru conservare. /<fr. blanchir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLANŞÁRE s.f. Opărire a legumelor pregătite pentru conserve; blanşisare. [După fr. blanchiment].
(Dicţionar de neologisme)

BLANŞÁRE s. f. opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve. (< blanşa)
(Marele dicţionar de neologisme)

BLANŞÁ vb. tr. a supune operaţiei de blanşare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

blanşáre s. f., g.-d. art. blanşării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

blanşá vb., ind. prez. 1 sg. blanşéz, 3 sg. şi pl. blanşeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

BLANŞÁ, blanşez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oţet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare şi o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.
(Dicţionar gastronomic explicativ)


Cuvinte care încep cu literele: bl bla blan blans blansa

Cuvinte se termină cu literele: re are sare nsare ansare