blanșir

BLANŞÍR, blanşiruri, s.n. Rest nefolositor rezultat de la blanşiruire. – Cf. blanşiruire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

blanşír s. n., pl. blanşíruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bl bla blan blans blansi

Cuvinte se termină cu literele: ir sir nsir ansir lansir