blanc dex - definiţie, sinonime, conjugare

blanc

[Sinonime]
BLANC1 s.n. 1. Piele tăbăcită, suplă şi elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâşie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLANC2, blancuri, s.n. Spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLANC1 s.n. 1. Piele tăbăcită vegetal, colorată sau cu faţa naturală, folosită pentru curelărie, harnaşamente şi articole tehnice. 2. Fâşie de material insensibil care apără capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. [< germ. Blank].
(Dicţionar de neologisme)

BLANC2 s.n. 1. (Poligr.) Spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. Pauză albă şi tremurătoare care apare uneori la emisiunile de televiziune, dând senzaţia că „s-a rupt filmul”. [< fr. blanc].
(Dicţionar de neologisme)

BLANC1 s. n. 1. piele tăbăcită, suplă şi elastică, (colorată) pentru curelărie, harnaşamente şi articole tehnice. 2. fâşie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. (< germ. Blank)
(Marele dicţionar de neologisme)

BLANC2 s. n. 1. spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conţine înregistrări. 3. pauză albă şi tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv. (< fr. blanc)
(Marele dicţionar de neologisme)

blanc, s. invar. (intl.) bani. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

blanc (piele tăbăcită, material insensibil) s. n., pl. bláncuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

blanc (spaţiu alb) s. n., pl. bláncuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLANC s. (TIPOGR.) albitură. (~ul completează spaţiile albe dintre cuvinte.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl bla blan

Cuvinte se termină cu literele: nc anc lanc