bleașc dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLEAŞC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEÁŞC interj. (se foloseşte pentru a imita zgomotul umbletului prin băltoace) Fleaşc. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bleáşc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bleasc s.m. (reg.) 1. suflet de animal. 2. grai, vorbă. 3. salivă, bale.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
BLEASC s. v. spirit, suflet.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl ble blea bleas

Cuvinte se termină cu literele: sc asc easc leasc