bleașc

BLEAŞC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEÁŞC interj. (se foloseşte pentru a imita zgomotul umbletului prin băltoace) Fleaşc. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bleáşc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bleasc s.m. (reg.) 1. suflet de animal. 2. grai, vorbă. 3. salivă, bale.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
BLEASC s. v. spirit, suflet.
(Dicţionar de sinonime)