bleandă dex - definiţie, sinonime, conjugare

bleandă

[Sinonime]
BLEÁNDĂ1, blende, s.f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEÁNDĂ2, blende, s.f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEÁNDĂ blénde f. pop. 1) Sperietoare de păsări. 2) Pasăre molâie, jigărită. 3) Izbitură violentă; îmbrâncitură. ♢ A da blende a îmbrânci. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bleándă (blénde), s.f. – 1. Obiect flasc, masă informă şi fără consistenţă. – 2. Leneş, bleg, molîu; persoană greoaie în mişcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneş” de la bledovati „a nu face nimic”, rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s.n. (masă informă); bleancă, s.f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR şi Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mişca picioarele).
(Dicţionarul etimologic român)

bleándă (sperietoare, brânci) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLEÁNDĂ s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, tiflă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl ble blea blean bleand

Cuvinte se termină cu literele: da nda anda eanda leanda