bleojdire dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg. şi fam.) A(-şi) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. şi fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoşti. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s.f. (Reg. şi fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. - V. bleojdi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s.f. (Pop. şi fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BLEOJD//Í ~ésc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BLEOJD//Í se ~ésc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

leojdi, bleojdesc I v.t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoşti. II v.r. 1. a se holba. 2. a se blegi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bleojdí (a se zgâi, a se pleoşti) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bleojdeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bleojdíre (zgâire, pleoştire) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLEOJDÍ vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleşi, muia, umfla, zgâi.
(Dicţionar de sinonime)

BLEOJDÍRE s. v. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgâire, zgâit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A bleojdi ≠ a ciuli, a miji
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl ble bleo bleoj bleojd

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire jdire ojdire