bleojdit dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg. şi fam.) A(-şi) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. şi fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoşti. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiţi, -te, adj. (Reg. şi fam.; despre ochi) Holbat, zgâit. – V. bleojdi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiţi, -te, adj. (Pop. şi fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoştit. – V. bleojdi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BLEOJD//Í ~ésc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BLEOJD//Í se ~ésc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

leojdi, bleojdesc I v.t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoşti. II v.r. 1. a se holba. 2. a se blegi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bleojdí (a se zgâi, a se pleoşti) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bleojdeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLEOJDÍ vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleşi, muia, umfla, zgâi.
(Dicţionar de sinonime)

BLEOJDÍT adj. v. atârnat, bleg, blegit, bulbucat, căscat, clăpăug, holbat, lăsat, mare, mărit, pleoştit, umflat, zgâit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A bleojdi ≠ a ciuli, a miji
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl ble bleo bleoj bleojd

Cuvinte se termină cu literele: it dit jdit ojdit eojdit