bleotocări

BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bleotocărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bleotocăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bl ble bleo bleot bleoto

Cuvinte se termină cu literele: ri ari cari ocari tocari