blindat

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLINDÁT, -Ă, blindaţi, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unităţi militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BLIND//Á ~éz tranz. (sisteme tehnice, maşini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLINDÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are blindaj; acoperit cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unităţi militare) Care este dotat cu maşini de luptă cu blindaj. /v. a blinda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s.n., din fr. blindage; blindat, s.m. (Arg., păduche).
(Dicţionarul etimologic român)

BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
(Dicţionar de neologisme)

BLINDÁT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unităţi militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].
(Dicţionar de neologisme)

BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
(Marele dicţionar de neologisme)

BLINDÁT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ♢ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)
(Marele dicţionar de neologisme)

blindat, -ă, blindaţi, -te adj. prost, cretin. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. şi pl. blindeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

blindát adj. m., pl. blindáţi; f. sg. blindátă, pl. blindáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)