blitz dex - definiţie, sinonime, conjugare

blitz

BLIŢ s.n. Sursă de lumină proprie, intensă şi de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic şi care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ♢ Bliţ secundar = bliţ comandat pe cale optică de lumina bliţului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris şi: blitz] – Cuv. germ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLITZ [pr.: bliţ] n. Sursă de lumină intensă şi de scurtă durată, având forma unei lămpi (electrice), cu care este prevăzut un aparat de fotografiat. /<germ. Blitz (licht)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLITZ s.n. v. bliţ.
(Dicţionar de neologisme)

BLIŢ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -ţuri, scris şi blitz. / < germ. Blitzlicht].
(Dicţionar de neologisme)

bliţ s. n., pl. blíţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bl bli blit

Cuvinte se termină cu literele: tz itz litz