bloc dex - definiţie, sinonime, conjugare

bloc

[Sinonime]
BLOC, blocuri, s.n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă şi grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ♢ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini şi păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianţă, înţelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii şi pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate muşchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operaţie şi dependinţele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLOC1 ~uri n. 1) Bucată mare dintr-o materie solidă şi grea. ~ de piatră. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen. ♢ ~ de desen mapă cu foi de hârtie, prinse împreună şi folosite la desen. În ~ împreună; fără a despărţi; în totalitate; laolaltă; global. /<fr. bloc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLOC2 ~uri n. Clădire mare cu multe etaje. A locui la ~. /<germ. Blockhaus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLOC3 ~uri n. Înţelegere între diferite părţi (state, partide, grupări etc.) în vederea realizării unor scopuri comune. /<fr. blocus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bloc (blócuri), s.n. – 1. Clădire mare. – 2. Carnet de notiţe. Fr. bloc. – Der. bloca, vb. din fr. blocage; blocadă, s.f. format ca rocadă; debloca, vb., din fr. débloquer.
(Dicţionarul etimologic român)

BLOC2 s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus].
(Dicţionar de neologisme)

BLOC3 s.n. 1. Blocadă. 2. Alianţă, înţelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. (Med.) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulaţiei printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilităţi neuromusculare. ♦ Anestezie locală. [Var. blocus s.n. / < fr. blocus].
(Dicţionar de neologisme)

BLOC1 s.n. 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea şi tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarţei terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică. ♢ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poştale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din staţie. ♢ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeaşi linie. 6. Grup de voleibalişti care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].
(Dicţionar de neologisme)

BLOC1 s. n. 1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă şi grea; corp, obiect dintr-o bucată. ♢ masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcţie din piatră naturală, beton, ceramică. o ~ continental = sector al scoarţei terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. 2. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc. 3. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică. o în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea şi servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operaţiilor. 4. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. ♢ ansamblu de mărci poştale detaşate dintr-o coală. 5. piesă metalică turnată a unei maşini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire şi conductele de distribuire. 6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din staţie. 7. grup de voleibalişti care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. 8. (în S.U.A.) porţiune de stradă delimitată de două intersecţii. 9. unitatea dintre (supra)structura unei societăţi istoric determinate şi relaţiile dialectice dintre ele. 10. alianţă, înţelegere (între state, partide etc.). 11. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulaţiei printr-un vas. ♢ întrerupere a unei conductibilităţi neuromusculare. 12. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeaşi funcţie. (< fr. bloc, blocus)
(Marele dicţionar de neologisme)

BLOC2 s. n. clădire mare cu mai multe etaje; blochaus. (< germ. Block/haus/)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bloc s. n., pl. blócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múnte-blóc s. m., pl. munţi-blóc
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLOC s. 1. masă. (Un imens ~ de stâncă.) 2. (rar) blochaus. (Un ~ cu 10 etaje.)
(Dicţionar de sinonime)

BLOC s. v. blocadă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl blo

Cuvinte se termină cu literele: oc loc