blondă dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr şi cu ten de culoare deschisă; bălan. ♢ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLÓNDĂ, blonde, s.f. (Înv.) Dantelă albă, uşoară, de mătase. – Din fr. blonde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLON//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) şi substantival (despre persoane) Care are părul şi tenul de culoare deschisă. ♢ Bere ~dă bere de culoare deschisă, gălbuie. /<fr. blond
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

blond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s.f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică şi format pe baza it. biondino, fr. blondin.
(Dicţionarul etimologic român)

BLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ♢ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. şi f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond].
(Dicţionar de neologisme)

BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond)
(Marele dicţionar de neologisme)

blóndă (dantelă) (înv.) s. f., g.-d. art. blóndei; pl. blónde
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blóndă, pl. blónde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. şi reg.) plăviţ, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Blond ≠ brun, brunet, oacheş
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bl blo blon blond

Cuvinte se termină cu literele: da nda onda londa