bluf dex - definiţie, sinonime, conjugare

bluf

BLUF, blufuri, s.n. (Livr.) Atitudine neîntemeiată prin care se urmăreşte intimidarea cuiva. [Pr.: şi: blaf] – Din engl. bluff.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLUF [pr.: blöf] ~uri n. livr. Şiretlic prin care cineva este speriat sau indus în eroare; faptă sau acţiune neizbutită (menită să deruteze sau să intimideze un adversar). /<engl. bluff
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bluf (blúfuri), s.n. – Înşelătorie, cacealma. Eng. bluff, prin intermediul fr. – Der. (rar) blufa, vb. (a face cacealma, a înşela).
(Dicţionarul etimologic român)

BLUF s.n. (Rar) Vorbă spusă (sau acţiune făcută) în scop de intimidare sau de inducere în eroare; lăudăroşenie. [Pron. blaf, pl. -furi. / < engl., fr. bluff].
(Dicţionar de neologisme)

BLUF [BLÖF] s. n. vorbă spusă (sau acţiune făcută) în scop de intimidare; cacealma. (< engl. bluff)
(Marele dicţionar de neologisme)


Cuvinte care încep cu literele: bl blu

Cuvinte se termină cu literele: uf luf