blum

BLUM, blumuri, s.n. Oţel semilaminat în formă de bară, cu secţiune în general pătrată. – Din fr. bloom.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLUM ~uri n. Lingou de oţel obţinut prin laminare. /<fr. bloom
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BLUM s.n. Lingou de oţel turnat şi eboşat prin laminare. [Pl. -muri. / < engl. bloom].
(Dicţionar de neologisme)

BLUM s. n. lingou de oţel turnat şi eboşat prin laminare. (< engl., fr. bloom)
(Marele dicţionar de neologisme)

blum s. n., pl. blúmuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)