bluza dex - definiţie, sinonime, conjugare
BLÚZĂ, bluze, s.f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămaşă bărbătească. – Din fr. blouse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLUZÁ, pers.3 bluzează, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BLÚZ//Ă ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu. ~ de mătase. 2) Haină de protecţie purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului. /<fr. blouse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

blúză (blúze), s.f. – Îmbrăcăminte ca o cămaşă bărbătească. Fr. blouse.
(Dicţionarul etimologic român)

BLÚZĂ s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, de obicei cu mâneci, pe care îl poartă mai ales femeile. 2. Haină de pânză pe care o poartă militarii vara în locul vestonului. ♦ Haină de protecţie purtată de muncitori în timpul lucrului. [< fr. blouse].
(Dicţionar de neologisme)

BLÚZĂ s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile. 2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului. ♢ haină de protecţie purtată de muncitori în timpul lucrului. (< fr. blouse)
(Marele dicţionar de neologisme)

BLUZÁ vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr. blouser)
(Marele dicţionar de neologisme)

blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bluzá vb., ind. prez. 3 sg. bluzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bl blu bluz

Cuvinte se termină cu literele: za uza luza