boacăn dex - definiţie, sinonime, conjugare

boacăn

BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.; despre acte şi acţiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ♢ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOÁCĂN ~ă (~i, ~e) fam. Care vădeşte lipsă de inteligenţă; absurd; stupid; prostesc. ♢ A o face ~ă a face ceva cu totul nepotrivit; a proceda în mod prostesc. [Sil. boa-căn] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

boácăn adj. m., pl. boácăni; f. sg. boácănă, pl. boácăne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo boa boac boaca

Cuvinte se termină cu literele: an can acan oacan