boaită dex - definiţie, sinonime, conjugare

boaită

BOÁITĂ, boaite, s.f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. b o j t i „vite cornute”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOÁIT//Ă ~e f. 1) Vită slabă. 2) fig. fam. Om care comite fapte nedemne, reprobabile; nemernic; mârşav; ticălos; netrebnic. [Sil. boai-tă] /<ung. bojti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

boáită (boáite), s.f. – Animal, lighioană; termen injurios, al cărui sens real a dispărut în parte, şi care se aplică în mod curent vitelor, şi preoţilor. Origine necunoscută; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (DAR). Cihac, II, 483 îl consideră identic cu mag. bujtó, cf. buiac. Scriban îl derivă de la hoaită, pe care nu îl cunoaştem, şi acesta de la hoit „stîrv”: ipoteză seducătoare, dar greu de susţinut în ce priveşte fonetismul. Termenul a intrat în limba literară, dar pare a fi pop. numai în Mold. – Der. boitar, s.m. (Trans., cioban, porcar), care a pătruns în mag. bojtár. După Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvînt provine din gr. *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”.
(Dicţionarul etimologic român)

boáită s. f. (sil. boai-), pl. boáite
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo boa boai boait

Cuvinte se termină cu literele: ta ita aita oaita