boance dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOÁNCĂ, boance, s.f. 1. Copac (gros şi) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)

*boáncă s. f., g.-d. art. boáncei; pl. boánce
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

*bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bonc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOÁNCĂ s. v. babană, buştean, butuc, buturugă, ciot.
(Dicţionar de sinonime)

BOÁNCE s. pl. v. crăiţă, vâzdoagă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo boa boan boanc

Cuvinte se termină cu literele: ce nce ance oance