bobârnac

BOBÂRNÁC, bobârnace, s.n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înţepătură la adresa cuiva. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOBÂRNÁ//C ~ce n. Lovitură dată cu degetul mijlociu, desprins brusc şi cu putere de sub degetul mare. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bobîrnác (bobîrnáce), s.n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).
(Dicţionarul etimologic român)

bobârnác s. n., pl. bobârnáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BOBÂRNÁC s. (Mold.) sfârlă. (I-a tras un ~ peste nas.)
(Dicţionar de sinonime)