bobi dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOB1, (1) boabe, s.n. (2, rar 1) bobi, s.m. 1. S.n. Sămânţă de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ♢ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă şi răbdare; amănunţit. Din bob în bob = amănunţit. Bob numărat = întocmai, exact. ♢ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se aşază bobii aruncaţi de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S.m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari şi cu seminţe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânţa acestei plante. – Din sl. bobŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOB1 ~i m. 1) Plantă leguminoasă cu fructul păstaie, cu seminţe mari, ovale şi plate. 2) Sămânţa acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminţe ale acestei plante. ♢ A da (sau a ghici) în ~i a prezice viitorul cuiva după felul cum se aranjează bobii aruncaţi de către ghicitor. ~ cu ~ amănunţit, luând fiecare element în parte; fir cu fir. Din ~ în ~ fără grabă şi foarte atent. ~ numărat exact; întocmai. /<sl. bobu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bobi, bobesc v.t. (intl.) a vedea, a observa. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bobésc, imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bobeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bob (plantă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bob (sămânţă folosită la ghicit) s. m., pl. bobi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOBÍ vb. v. nimeri.
(Dicţionar de sinonime)

LEMNUL-BÓBULUI s. v. salcâm galben.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bob

Cuvinte se termină cu literele: bi obi