bocănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BOCĂN//Í ~ésc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

!bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc/bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă/să bócăne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bocăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bocănésc, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bocăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOCĂNÍ vb. v. ciocăni.
(Dicţionar de sinonime)

BOCĂNÍRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în uşă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo boc boca bocan bocani

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire canire