BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOCĂNÍT s.n. Acţiunea de a bocăni şi rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BOCĂN//Í ~ésc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
!bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc/bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă/să bócăne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
bocăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bocănésc, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bocăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bocănít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOCĂNÍ vb. v. ciocăni.
(Dicţionar de sinonime)
BOCĂNÍT s. 1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontăni-tură. (Se aude un ~.) 2. v. bătaie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOCĂNÍT s.n. Acţiunea de a bocăni şi rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
!bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc/bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă/să bócăne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
bocăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bocănésc, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bocăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bocănít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOCĂNÍ vb. v. ciocăni.
(Dicţionar de sinonime)
BOCĂNÍT s. 1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontăni-tură. (Se aude un ~.) 2. v. bătaie.
(Dicţionar de sinonime)