boccea

BOCCEÁ, boccele, s.f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciş; boccealâc. 2. (Înv. şi reg.) Şal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOCC//EÁ ~éle f. Legătură făcută dintr-o bucată de pânză în care se duc diferite obiecte. [Art. bocceaua; G.-D. boccelei; Sil. boc-cea] /<turc. bohça
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bocceá (boccéle), s.f. – (Înv.) Şal, broboadă. – 2. Legătură, pachet. – Var. buccea, bogcea, bohcea, boşcea, toate înv. Mr. buhce. Tc. boǵça (Roesler 589; Şeineanu, II, 54); cf. alb. bohče, bg. bochča, sb. bošča (G. Meyer 46). Der. provin direct din tc.: boccealîc, s.n. (legătură, pachet), din tc. boǵçalic, cf. bg. bochčalyk; boccegiu, s.m. (negustor de mărunţişuri), din tc. boǵçaci.
(Dicţionarul etimologic român)

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BOCCEÁ s. v. legătură.
(Dicţionar de sinonime)