boccia dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. şi fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♢ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

boccíu (boccíi), s.m. – 1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Şeineanu, II, 55).
(Dicţionarul etimologic român)

BÓCCIA s.f. Minge de lemn folosită în jocul bocce. [Pron. boc-cia. / < it. boccia].
(Dicţionar de neologisme)

BÓCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanţii, aşezaţi la echidistanţă faţă de ţintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu nişte mingi de lemn. (< it. boccia)
(Marele dicţionar de neologisme)

boccíu adj. m., f. boccíe; pl. m. şi f. boccíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóccia s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOCCÍU adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
(Dicţionar de sinonime)

BOCCÍU s. v. parlagiu, vidanjor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo boc bocc bocci

Cuvinte se termină cu literele: ia cia ccia occia