bocitoare

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care boceşte. 2. S.f. Femeie care se îndeletniceşte cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOCIT//OÁRE ~oáre f. Femeie care îndeplineşte ritualul bocitului la înmormântări. /a boci + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. şi pl. bocitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BOCITOÁRE s. jeluitoare, (reg.) plângătoare.
(Dicţionar de sinonime)