bocitor

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care boceşte. 2. S.f. Femeie care se îndeletniceşte cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. şi pl. bocitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bo boc boci bocit bocito

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor citor ocitor