bogasiu

BOGASÍU, bogasiuri, s.n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient şi întrebuinţată mai ales pentru căptuşeli. – Din tc. bogası.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOGASÍU ~ri n. 1) Stofă fină importată în trecut din Orient şi folosită mai ales pentru căptuşeli. 2) la pl. Sorturi ale acestei ţesături. /<turc. bogasi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bogasíu s.m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Şeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s.m. (negustor de textile); bogasierie, s.f. (prăvălie; textile).
(Dicţionarul etimologic român)

bogasíu s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)