bogăţia
[Sinonime]
BOGĂŢÍE, bogăţii, s.f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte preţioase etc. 2. Starea, situaţia în care se află posesorul unei mari cantităţi de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei ţări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transformă în bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogăţie naţională. 4. Abundenţă şi varietate de valori spirituale. Bogăţie de idei. Bogăţie de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOGĂŢÍ//E ~i f. 1) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; abundenţă. 2) Situaţie de om bogat. 3) Mulţime de bunuri materiale (în natură sau în bani); avuţie. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundenţă. ~ de idei. ~ de mijloace de expresie. 5) Aparenţă de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. ~a unui decor. [Art. bogăţia; G.-D. bogăţiei; Sil. -ţi-e] /bogat + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bogăţíe s. f., art. bogăţía, g.-d. art. bogăţíei; pl. bogăţíi, art. bogăţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOGĂŢÍE s. 1. v. belşug. 2. v. bunăstare. 3. v. avere. 4. v. fast.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Bogăţie ≠ mizerie, sărăcie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOGĂŢÍ//E ~i f. 1) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; abundenţă. 2) Situaţie de om bogat. 3) Mulţime de bunuri materiale (în natură sau în bani); avuţie. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundenţă. ~ de idei. ~ de mijloace de expresie. 5) Aparenţă de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. ~a unui decor. [Art. bogăţia; G.-D. bogăţiei; Sil. -ţi-e] /bogat + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOGĂŢÍE s. 1. v. belşug. 2. v. bunăstare. 3. v. avere. 4. v. fast.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Bogăţie ≠ mizerie, sărăcie
(Dicţionar de antonime)